Sunt născut la Fetești, într-o familie bine așezată, cu răbdare pentru copii și multă iubire. Cum s-ar zice, ei au fost barca prin care Dumnezeu m-a tinut în brațe! In mijlocul ei, niciodata nu mi-a lipsit nimic.
In fața casei a fost tot timpul un drum drept! Drept pina la școală, drept pina la terenul de fotbal, drept pină la Constanta, drept și pină la București. In orice directie aș fi luat-o am stiut mereu că „ăsta-i drumul meu!”.
Țin minte și acum, când intr-o dimineață învătătorul m-a ridicat în picioare și m-a pus să citesc. In capul meu citeam “mama are mere”, dar pe gură ieșea “baba are bere”.
)
.Muzica este insa, marea aventură! In gimnaziu deja aveam alte gânduri, începuse să-mi placă: o voce buna, o piesa tare, un ritm dansant, ascultam lipit de radio orice frecventa straina, iugoslavi, bulgari, rusi, nemti …improvizam antene si „sateliti” de ma stiau toti colegii si profesorii, ii disperam pe ai mei. Tot atunci au inceput obsesiile pe aparatura.
Pentru ca da, au fost și rușii buni la ceva.
Cu un Khastan si un amplificator AS2020, plus o pereche de boxe bulgaresti, în anii 80, muzica era muzica, iar eu eram sufletul petrecerilor … eram sufletul „ceaiurilor „…” bairamurilor”! 😀
Ce vremuri!…Chiar nu stăteam rău cu muzica, deși creșteam într-o țara comunistă izolată.
Muzica străină intra în țară si in casa mea, pe benzi de magnetofon, sau pe discuri de vinil.
Pe langa pick-up, pe care il avea oricine, lumea mai deținea un casetofon și daca erai „mare” aveai un Kashtan.
Si tot atunci existau pe piață magnetofoane Tesla sau ZK-uri poloneze (identice cu TK-urile nemtesti).
Imi amintesc perfect, parca fost ieri, imaginea magnetofoanelor rusesti Maiak, iar pe super lux și de liga întâi: Rostov!
Sigur va amintiti! Altfel m-as supăra!
Orga de lumini se făcea la „Electronica industrială”.
Becul colorat la Steaua Electrica Fieni.
Lucrurile astea nu se uită niciodată!
Detin inca o colectie impresionanta acasa si in depozitele firmei MIX MUSIC EVO. Pe care am urcat-o de atatea ori cu mandrie pe retelele de socializare si in paginile personale. Daca as avea timp si m-as organiza un pic, as reusi sigur sa deschid un muzeu retro.
Asadar eram inca copil, cand incet, incet am început sa mă învârt intr-o lume cu totul nouă. Si pentru ca amintirile mele sunt atat vii, le voi depana mereu aici pe BLOG.
Apropos de ruși, conceptul „Discoteka” tot al lor este. Iar eu sunt primul care l-am adus în România.
La Timișoara în 2019!
Dar despre asta, aici curând…
Comentarii recente